In traditia populara, nunta reprezinta cea mai stralucitoare sarbatoare din viata omului, organizata in jurul ritualurilor laice ori religioase. In timp traditiile au disparut, au fost inlocuite sau au evoluat, ceea ce s-a intamplat in cazul tortului de nunta.
Istoria tortulului de nunta este fascinanta, istorie pe care fiecare generatie o rescrie. Obiceiul de a servi tort la nunta a inceput undeva in vremurile grecilor antici. Cuplul de tineri casatoriti trebuia sa taie o prajitura cu seminte de susan ce simboliza fertilitatea si fericirea.
In Roma antica, tortul nuntii era simbolizat de o paine facuta din grau sau orz. Traditia spunea ca ruperea painii deasupra capului miresei ii asigura acesteia fertilitatea iar firmiturile care cadeau simbolizau noroc si prosperitate, motiv pentru care invitatii se inghesuiau sa le culeaga. Acest obicei este prezent si in zilele noastre in Romania dar si in Scotia.
Undeva in Evul Mediu oaspetii trebuiau sa aduca biscuiti sau prajituri mai tari pe care le cladeau formand un turn. Cu cat turnul era mai inalt, cu atat mireasa era mai cinstita si mai admirata de invitati.
Ulterior acest obicei a fost transformat usor, cand Anglia medievala a introdus in locul fursecurilor mici , tortulete de marimea unei briose. Acestea erau de asemenea cladite si tinute impreuna de o glazura din zahar. Daca mirii reuseau sa se sarute pe deasupra gramezii facute fara sa o strice, atunci traditia spunea ca cei doi aveau parte de o viata imbelsugata.
In secolul XVI bucatarii francezi puneau chifle din grau una peste alta, dupa care le acopereau cu crema. Acela a reprezentat momentul in care designul tortului de nunta a luat o intorsatura distincta, indreptandu-se spe stilul de tort cu care suntem familiarizati in zilele noastre.
Cererea pentru torturi mai mai mari si mai elaborate a aparut in momentul in care numarul invitatilor a crescut. Astfel in secolul XVIII, fara luxul refrigerarii, torturile de fructe au avut parte de o popularitate de invidiat, deoarece ele puteau fi prezervate pentru un timp mai indelungat. In timp, torturile au fost acoperite cu diverse glazuri care ajutau la prevenirea pierderii umiditatii, asigurand un tort insiropat si gustos in momentul servirii. Tot in aceeasi perioada s-a inradacinat traditia tortului alb, simbol al puritatii si al ideii de mariaj, care a persistat pana in prezent.
In epoca victoriana, numai cei bogati isi permiteau cele mai fine zaharuri, necesare pentru obtinerea unei glazuri de un alb pur. Prin urmare, tortul alb la nunta devenise un simbol al bogatiei mai degraba, decat al puritatii.
Din fericire, in prezent ne permitem sa experimentam cum dorim cu tortul de la nunta, avand posibilitatea de a-l face cat de colorat si aromat dorim, chiar daca albul inca predomina. Designerii profesionali sunt foarte cautati datorita maiestriei lor de a transforma un tort de nunta intr-o capodopera de arta. Traditia din zilele noastre spune ca mirii care taie impreuna tortul, si se hranesc apoi reciproc cu prima felie taiata, vor avea grija unul de celalalt toata viata.
foto: www.depositphoto.com/Joseph Fuller
Andra Petrescu
